Lec Lecţia 108 – Kechari Mudra – Un salt uriaş pentru umanitate

                Kechari mudra este subiectul a tot mai multor discuţii şi dezbateri în zilele noastre. Aceasta însemnă că iese din umbra practicilor esoterice de yoga şi apare în lumina soarelui de dis de dimineaţă în această noua epocă de iluminare ce începe acum.

               Ce este kechari mudra? O vom explica în termeni uşor de înţeles. La un centimetru sau doi deasupra cerului gurii se află unul intre organele extatice cele mai sensibile din întregul nostru corp. Este destul de uşor de atins cu limba. Este localizat pe partea posterioară a septului nazal. Atunci cȃnd sistemul nostru nervos este suficient de purificat prin practici avansate de yoga, limba se va rula spre spate şi va merge în sus spre cavitatea farinxului nazal unde caută marginea sensibilă a septului nazal. Atunci cȃnd se întȃmplă acest lucru este ca şi cum un întrerupător este închis în sistemul nostru nervos şi toate practile avansate de yoga şi toate experienţele încep să funcţioneze la un nivel mult mai avansat. Atunci cȃnd kechari este practicate în mod regulat, intrăm într-o fază de progres rapid în yoga. Putem spune că intrăm în liga majoră de yoga.

               Ramakrishna a spus că ”Atunci cȃnd vine zeiţa divină, limba se rulează spre spate.”

               Mulţi au întȃlnit acest fenomen natural la anumite momente în practica lor de yoga. Se petrece firesc atunci cȃnd sistemul nervos este pregătit. Limba vrea să se ducă înapoi. Dar sunt puţini practicanţi capabili să facă aceasta şi problema este legată de educaţia noastră. Dacă bhakti (devotamentul spiritual) este puternic şi limba se duce înapoi, este un traseu scurt pȃnă a face legătura cu farinxul nazal ceea ce permite un nivel mai înalt de experienţe spirituale.

               În zilele noastre nu sunt mulţi oameni pe pămȃnt care au făcut aceasta tranziţie importantă în yoga. Cu toate acestea, numărul celor care vor intra în faza de kechari probabil va creşte dramatic în anii care vin. Pe măsură ce se întȃmplă aceasta, umanitatea va face un salt uriaş marcat de trecerea unamităţii la un mod de funcţionarea predominant spiritual al sistemului nervos. Acestă schimbare va aduce cu ea multe dintre avantajele iluminării care creşte şi se răspȃndeşte în societatea noastră modernă. Kechari este atȃt de semnificativ, atȃt de puternic şi atȃt de indicativ pentru direcţia în care se îndreaptă specia umană. Chiar şi numai cȃţiva yogii şi yoginii făcȃnd kechari pot avea un efect uriaş asupra energiilor spirituale ale tuturor celorlalţi. Ei radiază o energie care accelerează creşterea iluminării spirituale în toţi ceilalţi oameni. Deci în timp ce kechari este un fenomen spiritual individual pe drumul transpormării spirituale umane, el are implicaţii globale, la fel cum au toate practicile avansate de yoga. Aşa cum spune Isus: „ Tu eşti lumina lumii.”

               Destul cu discuţii despre destinul spiritual al speciei umane. La ce stadiu ne aflăm noi şi care este relaţia noastră cu kechari?

               Din momentul în care kechari a fost menţionată în lecţii acum cȃtva timp, unii practicanţi au scris despre faptul că au unele manifestări timpurii de kechari şi se întreabă ce să facă: „Ar trebui să opresc limba cȃnd încearcă să se ruleze spre spate?” „ Ce trebuie să fac? Şi cum să o fac?” Acestea sun întrebările ridicate.

             Dacă limba se rulează spre spate şi simţim că lucrurile merg prea repede, nu este nci o grabă. Dacă avem îndoieli şi simptome de exces de kundalini, ar putea fi mai bine să aşteptăm. După cum ştiţi acesta este auto-reglarea/auto-adaptarea/coordonarea practicii cu nevoile noastre şi cu stadiul nostru de evoluţie. Numai dumneavoastră puteţi şti cȃnd este vremea să treceţi la kechari. Nimeni altcineva nu poate să spună cȃnt e vremea să începeţi să faceţi kechari sau orice altă practică avasată de yoga. Experienţele dumneavoastră şi devotamentul (bhakti) vă vor călăuzi.

               Chiar dacă vorbim de o distanţă de numai cȃţiva centimetri, kechari este o practică foarte importantă.  Nu atȃt de mult din punct de vedere fizic, deşi este pot fi dificultăţi fizice. Este mai mult o problemă de psihic şi emoţii. Kechari e o mare realizare. Merge pȃnă la centrul identităţii nostre spirituale. Suntem gată să închidem un circuit neurologic care ne va  transporta spre un plan mai înalt de existenţă? Nu înseamnă că vom fi schimbaţi instantaneu şi pentru totdeauna. Nu se petrece în acest fel. În ziua în care intrăm în kechari pentru prima dată suntem tot aceeaşi persoană. Poate chiar încetăm pentru o vreme să facem kechari dacă am ajuns la acestă practică prematur. Nu e nimic dăunător. Kechari are şi ea un stadiu „neîndemȃnatic”, la fel ca toate celelalte practici avansate de yoga. Se cere o anumită determinare să trecem de faza de început mai incomfortabilă a lui kechari.

               Nu devenim instantaneu o altă persoană din momentul  cȃnd începem să practicăm kechari. Numai cu timpul, cu o practică susţinută, ne schimbăm şi aceasta va fi o schimbare substanţială.  În mod real devenim o persoană diferită înainte de a intra în kechari. Decizia de a o practica este un punct de răscruce la fel de mare ca şi actul în sine. În această privinţă, kechari este mult mai mult decȃt un act fizic. Decizia de a face kechari este o recunoaştere a faptului că sistemul nervous este gata să treacă la următorul nivel. Sistemul nostru nervos ne spune exact cȃnd este gata de aceasta. Devenim kechari chiar înainte de a o face. Nu este acesta adevărul în privinţa tuturor practicilor avansate de yoga pe care le facem? Întȃi ne simţim pregătiţi. Începem să practicăm. Dacă facem acesta în acord cu sistemul nostru nervous, practica va fi continuată. Dacă kechari este o practică prematură pentru noi, va               fi problematică şi vom da înapoi. Este firesc. Procedăm în acest fel să testăm şi să găsim deschiderile care ne permit să progresăm în yoga. Kechari este la fel. Doar că în cazul lui kechari facem un pic mai mult pentru a o practica şi  experienţa este destul de dramatică, aşa că ea cere o motivaţie puternică pentru a o practica – un devotament (bhakti) intens.

               Kechari înseamnă „a zbura prin spaţiul interior.”

               Sună poetic şi dramatic. Şi totuşi kechari e mult mai mult decȃt aceasta. Este mult mai personal decȃt aceasta. Practica regulată a lui kechari ne duce spre o stare in care polarităţile din noi fac continuu dragoste înăuntrul nostru. Efectele lui kechari depăşesc  efectele relaţiilor sexuale tantrice discutate în grupul de tantra. Aceasta este uimitor pentru că kechari nu implică nici o activitate sexuală externă. Kechari este una din marele secrete ale celibatarilor iluminaţi. Aceasta nu însemnă că a fi celibatar şi a face kechari ar trebui să meargă împreună. Oricine poate face kechari şi continua o viaţă sexuală normală. Dar dacă cineva alege o viaţă celibatară, atunci kechari împreună cu alte practici avansate de yoga va oferi suficientă cultivare a ridicării energiei sexuale în sus în sistemul nervos. Este un proces interior natural ce se petrece în noi.

               Dacă facem kechari chiar „zburăm în spaţiul interior”? Cel mai important efect al lui kechari este creşterea beatitudinii extatice. Simţurile sunt atrase spre ea în mod natural şi este ca şi cum am zbura înăuntrul nostru. Dimensiunile noastre interioare sunt vaste şi ne ridicăm în ele într-o reverie continuă.

               Connectarea pe care o facem la vȃrful lui sushumna, a lui ida şi pingala prin kechari este extatică, crescȃnd conductivitatea extatică în sistemul nostru nervos mai mult decȃt alte practici. Ca urmare, toate celelalte practici avansate de yoga devin tot mai efective în această direcţie, crescȃnd conductivitatea extatică. Deci kechari este o legătură extatică ce iluminează întregul nostru sistem nervos. Marginea senzitivă a septului nazal este un altar de beatitunine. Cu cȃt petrecem mai mult timp acolo cu atȃt avem mai multe trăiri extatice. Kechari este partenera perfectă a lui sambhavi. Aceste două practici se complementează una pe alta. Împreună, sambhavi şi kechari atrag extazul divin în sus, umplȃndu-ne cu lumină divină. 

               Yogii şi yoginii avansaţi fac continuu kechari în timpul practicilor şi adesea în timpul zilei cȃnd nu sunt angajaţi în conversaţii. Cu alte cuvinte, kechari este casa yogilor şi yoginilor avansaţi. Nici nu ne dăm seama că fac kechari. Doar strălucirea subtilă a luminii divine îi revelează. Înăuntru ei fac continuu dragoste divină.

               Vom discuta aici patru stadii ale lui kechari (puteţi găsi imagini aici:  AYP Lessons - Image - Kechari Mudra Stages 1-4 (aypsite.org) ), în funcţie de locul unde este vȃrful limbii:

Stadiul 1: Pȃnă la punctul unde palatul tare şi cel moale se întȃlnesc pe cerul gurii. Aceasta este linia de demarcare ce trebuie trecută înainte de a considera stadiul 2.

Stadiul 2: Dincolo de palatul moale şi în sus spre septul nazal. Este un traseu scurt, dar memorabil. Iniţial facem acest lucru împingȃnd limba cu degetul spre dreapta sau spre stȃnga palatului moale unde intrarea este mai uşoară. S-ar putea să trebuiască să „rupem himenul” membranei de sub limbă. Mai mult despre acesta mai jos.

Stadiul 3: Treptat întreptȃndu-ne spre vȃrful farinxului nazal şi al septului. Aceasta ne duce pȃnă la structura osoasă ce adăposteşte glanda pituitară.

Stadiul 4: Intrȃnd pasajele nazale din interior şi mergȃnd în sus dincolo de vȃrful farinxului spre punctul dintre sprȃncene. Nu e atȃt de departe de mers pentru limbă cum pare. Puneţi degetul mare la încheietura mandibulei şi arătătorul la vȃrful limbii. Apoi  fără sa mutaţi degetul mare, rotiţi această lungime fixă dintre arătător şi degetul mare spre punctul dintre sprȃncene. Vedeţi? Nu este aşa de departe pentru limbă să meargă drept în sus de la rădăcina sa.

               Pot să treacă mulţi ani între stadiul 1 şi stadiul 4. Kechari implică o evoluţie de lungă durată, nu un eveniment ce se petrece peste noapte, chiar dacă are momente de tranziţie dramatice, în special între stadiile 1-2 şi 3-4. Şi acum să discutăm fiecare dintre cele patru stadii în mai multe detalii.

               Stadiul 1 ne pune în contact prin cerul gurii cu zona de la fundul septului. Lecţia privind yoni mudra kumbhaka deja a sugerat acest obiectiv.  Dacă sistemul nervos a ajuns deja la o puritate crescută, un anumit răspuns extatic poate fi simţit la punctul unde se întȃlnesc palatul moale şi cel tare. Stadiul 1 nu este uşor, deoarece cere ceva efort pentru cei mai mulţi oameni pentru a menţine limba pe cerul gurii şi pentru a o duce treptat spre fundul gurii. Este un obicei ce se formează treptat.  Odată ce vȃrful limbii trece de punctul unde se întȃlnesc palatul tare şi cel moale,  palatul moale poate fi împins cu limba şi apoi stadiul 2 este accesibil.

               Stadiul 2 este foarte dramatic. Limba este împinsă spre spate cu degetul pe partea dreaptă sau stȃngă a palatului moale. Acestea sunt cele mai scurte căi dincolo de palatul moale. Una dintre ele va fi mai scurtă decȃt cealaltă. La un moment dat veţi testa şi veţi vedea care este situaţia. Cea mai lungă cale în sus este în mijloc. Palatul moale are un tendon elastic de-a lungul marginei posterioare. Cȃnd vȃrful limbii trece de el pentru prima dată, acest tendon elastic poate să alunece repede spre rădăcina limbii ca şi cum ar încerca să o prindă. Atunci dintr-odată limba este in farinxul nazal şi atinge marginea septului nazal pentru prima dată.

               Prima reacţie va fi o reacţie de surpriză şi limba probabil va ieşi repede de acolo. Este uşor pentru limbă să iasă de acolo. Nu are nevoie de ajutorul degetului. Mai mult, este uşor de respirat prin nas atunci cȃnd limba este in farinxul nazal. Atunci cȃnd se întȃmplă aceasta pentru prima oară, ochii şi nasul s-ar putea să se umezească, s-ar putea să strănutăm, s-ar putea să fim stimulaţi sexual sau să trăim emoţii puternice. Toate aceste lucruri sunt reacţii temporare datorate faptului că intrăm în stadiul 2 al lui kechari pentru prima dată. Pe măsură ce aceste intrări sunt repetate, lucurile se calmează. Cu timpul nu vom mai avea nevoie de deget pentru a trece cu limba dincolo de palatul moale. Tendonul elestic transversal de la marginea palatului moale se întinde şi stadiul 2 a lui kechari devine destul de comfortabil. De fapt, este mai uşor să stăm în stadiul 2 al lui kechari decȃt în stadiul 1. Limba se odihneaşte uşor în farinxul nazal fără nici un efort. Evident limba este făcută să se odihnească beatific in farinxul nasal.

               Sunt două lucruti practice de considerat odată ce am intrat în stadiul 2 al lui kechari.  Primul lucru este legat de lubricarea farinxului. Al  doilea lucru este legat de acumularea salivei în gură.

               Farinxul poate fi un pic labil. De obicei este foarte umed si bine lubricat pentru limbă. Uneori este uscat şi nu atȃt de bine lubricat. În primul caz kechari poate fi făcut practic la nesfȃrşit. În al doilea caz kechari poate fi făcut doar cu măsură. Dacă farinxul este uscat, poate apare o senzaţie de arsură atunci cȃnd limba ajunge acolo. Deci atunci nu e timpul să facem kechari. Dacă se petrece acest lucru, simplu ne ducem la stadiul 1. Este interesant că farinxul este întotdeauna umed în timpul practicilor. Dar nu putem spune aceste lucru cu siguranţă niciodată. Simplu intrăm acolo cȃnd suntem bineveniţi, ceea ce va fi cazul de cele mai multe ori. Şi dacă nu suntem bineveniţi, onorăm situaţia şi ne reţinem de la practică. Procedăm în acest fel.

               În stadiul 2 de kechari saliva se va acumula în gură. Din moment ce nu putem să înghiţim ce avem în gură atunci cȃnd limba este in farinxul nazal şi nu vrem să lăsăm saliva să ne curgă din gură, ieşim din kechari atunci cȃnd avem nevoie să înghiţim saliva din gură. În perioada de adaptare de la începutul stadiului 2 de kechari poate să fie multă salivă secretată în gură, deci va trebui să înghiţim mai des. Cu vremea, secreţia de salivă se va întoarce la nivelul normal şi va apare mai rar situaţia în care trebuie să ieşim din kechari pentru a înghiţi.

               Deci în stadiul 2 pur şi simplu lăsăm limba să se odihnească la marginea farinxului nazal şi acest lucru porneşte un întreg set de procese spirituale peste tot în corpul nostru.

               La începutul stadiului 2 vom fi curioşi. Ne găsim într-un loc nou şi vrem să aflăm ce este în farinx. Aici este septul senzitiv, un adevărat „altar de beatitudine.” Nu avem nici o problemă să realizăm acest lucru şi să ne dăm seama că cel mai bun mod de a face pranayama şi de a medita este cu limba pe septul nazal. Este ca şi cum am avea o siddhasana foarte puternică acţionȃnd la celalălalt capăt al nervului spinal, trezind întregul sistem nervos de la vȃrf. Atunci cȃnd nu ne bucurăm de beatitudinea de la sept, vom expora acest spaţiu făra îndoială, găsind proeminentele „trompele lui Eustachio” de o parte şi de alta a pasajelor nazale. Deasemenea, nu putem să nu observăm deschiderile pasajelor nazale de o parte şi de alta a septului nazal şi vom descoperi repede ţesuturile erectile sensibile din interiorul lor. Mult prea mult. Este mai bine să stăm departe de ele pentru un timp. Deci mergem în sus pe sept spre vȃrful farinxului spre stadiul 3. Pentru unii acesta este o călătorie scurtă. Pentru alţii poate dura mult timp. Mergȃnd acolo vom explora cu limba întrega lungime a marginii septului şi ne vom pregăti să mergem eventual mai departe în sus, intrȃnd pasajele nazale.

               O practică care poate să fie folositoare pentru a trece dincolo de stadiul 2  în kechari este „mulgerea limbii”.  Acesta consistă în a trage uşor de limbă cu degetele, alternȃnd miinile, ca şi cum am mulge o vacă. Un moment potrivit pentru a face acest lucru este atunci cȃnd facem duş dimineaţa. Astfel vom putea cultiva avantajele acestei metode fără să salivăm pe îmbrăcăminte. Cu timpul limba se va lungi datorită acestei practici. Acestă practică nu este de folos pentru a intre in stadiul 2. Ocupȃndu-ne de frenul limbii este mai important pentru a intra in stadiul 2, aşa cu am discutat. Mulgera limbii este de folos pentru a trece dincolo de stadiul 2 în kechari, în special pentru stadiul 4.

               Stadiul 4 este un alt pas dramatic. Acest stadiul se poate întȃmpla ani de zile după stadiul 2 şi 3. Fiecare îl va aborda diferit. Este un truc aici. Pasajele nazale sunt înalte şi înguste, iar limba este lungă şi lată, deci limba poate întra în pasajele nazale numai întorcȃndu-se pe o parte. Dar pe ce parte? Una din părţi poate va fi mai bună decȃt cealalaltă. Limba poate fi întorsă pe o parte uşor urmȃnd canalul de la vȃrful trompei lui Eustachio spre pasajul nazal adiacent. Acest lucru întoarce vȃrful limbii în mod firesc spre centru şi îi permite să alunece întoarsă pe o parte în pasajul nazal. Trebuie să întoarcem limba pe o parte pentru a intra în sus în pasajul nazal. Intrarea în stadiul 4 este la fel de dramatică ca şi intrarea în stadiul 2 pentru că ţesuturile pasajelor nazale sunt foarte sensibile şi legătura făcută cu ele în modalitatea descrisă aici aduce sistemul nervos la un nivel de funcţionare şi mai înalt. Stadiul 4 produce o stimulare extinsă a părţii de sus a lui sushumana, a lui ida şi pingala şi are efecte uriaşe asupra sistemului nervos, în special atunci cȃnd se combină cu pranayama, mudras şi bandhas.

               Trecerea la stadiul 4 este firească atunci cȃnd stadiile 2 şi 3 au fost stăpȃnite şi devine o a doua natură. Nu vom fi prea atraşi să trecem la stadiul 4 înainte de a fi pregătiţi pentru că pasajele nazale sunt extrem de sensibile. Deschiderea sistemului nostru nervos şi creşterea devotamentului (bhakti) ne vor duce la stadiu 4 cȃnd suntem pregătiţi.

               Odată ce intră in pasajele nazale, limba poate fi folosită pentru a alterna pasajele în timpul de pranayama şi yoni mudra kumbhaka. Aceasta produce o stimulare alternativă a pasajelor nazale, producȃnd efecte adiţionale de purificare în sushumna, ida şi pingala. Practicile noastre de pranayama şi kumbhaka devine extrem de efective în stadiul 4 de kechari.

               Stadiul 4 de kechari cultivă deschideri neurologice majore în zona capului şi în întregul nostru sistem nervos. Kechari este una dintre cele mai plăcute şi efective dintre practicile avansate de yoga. Kechari reprezintă o tranziţie majoră în practicile noastre avansate de yoga, aducȃnd întreaga practică la un nivel mai înalt.

               Acum e vremea să discutăm despre membrana/tendonul de sub limbă, numit „fren”.

               Pentru cei mai mulţi dintre noi, frenul limbii va fi un factor care limitează mişcarea spre stadiile superioare de kechari. Este o întreagă discuţie dacă frenul trebuie tăiat sau nu. Unii spun că merităm sau nu merităm să facem kechari în funcţie de tipul nostru de fren al limbii şi singurul mod de a face kechari este prin întinderea frenului limbii. Dacă nu putem să întindem frenul suficient pentru kechari, atunci aşa este „voia lui Dumnezeu”.

               Nu subscriem la aceste limitate puncte de vedere în aceste lecţii. Perspectiva noastră este că „Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri”.

               În aceste lecţii considerăm frenul ca un pripon ce este tăiat încetul cu încetul atunci cȃnd suntem gata. Ne ţine departe de kechari pȃnă suntem pregătiţi. Atunci cȃnd suntem pregătiţi şi fiecare dintre noi ştie cȃnd e gata de kechari, frenul poate şi tăiat încetul cu încetul. Este ca un „himen”. Cȃnd femeia este gate de relaţii sexuale, himenul este îndepărtat. Pȃnă atunci oferă protecţie. Ruperea himenului poate fi stresantă şi dureroasă dacă este făcută prin forţă. Mai devreme sau mai tȃrziu, frenul va fi forţat să se deschidă şi el deoarece kechari este la fel de normală ca şi relaţiile sexuale. Este programat în biologia noastră.  Se petrece atunci cȃnd sistemul nervos este suficient de matur. Practicile avansate de yoga ne duc cu fiecare zi tot mai aproape de această tranziţie.

               Kechari este rezultatul unei a doua pubertăţi pentru noi – o pubertate spirituală. Pe măsură ce sistemul nostru nervos se purifică, devotamentul nostru (bhakti) creşte. Mai mult decȃt orice altceva este bhakti ceea ce ne duce în kechari. Atunci cȃnd fiecare fibră din noi îl vrea pe Dumnezeu, vom merge acolo. Limba se va rula spre spate şi va merge în sus. Aşa se petrece acest lucru.

               Odată ce bhakti împinge limba în kechari, ruperea himenului de la frenul limbii nu trebuie să fie stresantă sau dureroasă. Poate fi simplă şi uşoară. Mai presus de toate poate şi trebuie să fie treptată. Se face cu mici tăieturi. Tăieturi fine, de mărimea unui fir de păr sau a unor fire subţiri de aţă. Un cleştişor de manechiură pentru tăierea cuticulelor (ca un mic cleştişor de tăiat sȃrmă), sterilizat şi ascuţit, poate fi folosit pentru a face aceasta puţin cȃte puţin. Cȃnd ridicăm limba, putem vedea imediat unde este punctul principal de tensiune de pe frenul limbii. Dacă tăiem un pic acolo, nu mai mult decȃt de grosimea unui fir de păr, probabil nici măcar nu va sȃngera. Sau poate va fi o picătură mică de sȃnge. Dacă e mai mult de o picătură, însemnă că am tăiat prea mult deodată. Această tăietură fină se va vindeca într-o zi sau două. Ţesuturile din gură se vindecă foarte repede. Apoi după o săptămȃnă sau ceva mai mult, vom fi gata să o facem din nou. Dacă suntem foarte sensibili, putem pune puţină gheaţă pentru a amorţi marginea frenului gurii şi nu vom simţi nici măcar o pişcătură atunci cȃnd facem tăietura. Nu folosiţi gheaţă pentru a face o tăietură mai mare. Aceasta este prea mult lucru. Şi creează riscul unei infecţii. Nu trebuie să facem nici o tăietură dacă avem vreo altă infecţie în corp. Făcȃnd mici tăieturi pe fren va permite limbii să se ruleze spre spate repede şi curȃnd vom putea folosi degetul pentru a împinge limba dincolo de palatul moale.

               Putem continua să facem mici tăieturi odată ce suntem la stadiul 2 de kechari şi aceasta ne va ajuta să trecem la stadiul 3. Apoi putem continua cu mici tăieturi odată ce ajungem la vȃrful farinxului nazal şi aceasta ne va ajută să trecem la stadiul 4.  Va dura ani de zile. Nu e nici o grabă. Vom avea luni şi poate ani de zile cȃnd nu facem nici o tăietură, mulţumiţi să ne bucurăm de stadiul de kechari la care am ajuns pȃnă la acel moment şi de creşterea spirituală constantă ce vine cu el. Apoi la un moment dat poate vom fi din nou inspiraţi să mergem mai departe în sus cu limba şi să facem alte tăieturi pe fren.

               Pe măsură ce tăieturile ne ajută să progresăm dincolo de stadiul 2 de kechari, devin uşor de făcut. Cum frenul cedează treptat, marginea sa cȃnd este întinsă apare ca un calus. Nu simţim nici o durere cȃnd facem mici tăieturi şi nu e nici un pic de sȃnge. Nu este dificil de tăiat înapoi astfel încȃt limba să poată să meargă în sus sprea stadiile mai avansate de kechari. Este o călătorie lungă şi plină de satisfacţii. Poate să ne ia zeci de ani pentru a merge de la stadiul 1 la stadiul 4. Nu e nici o grabă. Sistemul nervos ştie ce trebuie să se întȃmple. Cȃnd ştie acest lucru, îl vom afla prin bhakti (devotamentul pe care îl simţim).

               Frenul fiecăruia dintre noi este diferit. Unii vor intra în kechari fără să aibe nevoie să facă vreo tăietură. Alţii vor trebui să facă multe tăieturi mici. Restul vor fi undeva între aceste două extremităţi. Oricare este situaţia, vom şti ce trebuie să facem cȃnd bhakti creşte în noi. Nimeni nu poate să ne spună ce să facem. Aceste lecţii ne oferă toate informaţiile necesare pentru a avea o idee mai bună despre opţiunile pe care le avem atunci cȃnd bhakti se aprinde.

               Unii pot aveam întrebări medicale privind tăierea frenului. Cei mai mulţi doctori nu vor încuraja acest lucru. Este vreun risc? Este totdeauna un risc atunci cȃnd începem să facem un nou lucru. Asta e viaţa. Tăierii frenului pentru a face kechari a fost practicată pentru mii de ani – cel puţin pentru tot atȃt de mult timp ca şi circumcizia, găurirea pielii şi tatuajele. Ceea ce nu înseamnă că aceste alte tipuri de practici ar fi in aceeaşi categorie cu kechari. Nu sunt. Kechari este una dintre cele mai avansate practici de yoga de pe această planetă. Cȃnd suntem gata de ea, vom fi în stare să ne asumăm orice risc asociat cu kechari. Fiecare dintre noi îşi alege propria cale în funcţie de simţirile inimii sale.

               Această lecţie nu este menită să promoveze stadiul 2 şi celelalte stadii de kechari pentru toată lumea. Este menită să furnizeze informaţii utile pentru aceia care au simptome de kechari şi se găsesc în mod firesc într-o situaţie ce îi duce dincolo de stadiul 1. Ce faceţi cu acestă informaţie este alegerea dumneavoastră. Amintiţi-vă că trebuie să coordonaţi practica cu capacitatea dumneavoastră şi experienţele pe care le aveţi.

               Găsiţi aici explicaţii adiţionale privind kechari, inclusiv ilustraţii, informaţii privind stadiul 5 kechari, Talabya Kriya şi alte lucru.

                Gurul este în tine. 

Lecţia 107 – Autoreglarea în posturi şi practici

Întrebare: Timp de cinci ani şi jumătate, am făcut ashtanga yoga, uneori mai mult şi uneori mai puţin, ceea ce m-a ajutat cu respiraţia şi mulabandha (ashtanga este foarte plăcută chiar si pentru un fost schior şi triatlet ca mine care nu este prea flexibil). Recent am avut un accident de maşină care mi-a rănit încheietura mȃinii. Aveţi vreo sugestie privind felul în care aş putea să modific salutul soarelui şi vinyasa pentru a continua cu practica în modul cel mai eficient, aşa cum începusem să o fac înainte de accident?

Răspuns: În privinţa salutului soarelui, asanelor şi de fapt în privinţa tuturor practicilor de yoga, prima regulă este să nu forţăm niciodată şi să folosim întotdeauna o abordare uşoară. Dacă flexiblitatea este limitată, dacă avem răni sau discomfort, atunci vom  merge numai pȃnă la limita normală şi poate o vom testa un pic. Nu împingem niciodată lucrurile pȃnă la durere sau tensiune. Mergem pȃnă la limita mişcării pentru noi şi stăm acolo o vreme în postură. Este posibil ca aceasta să fie departe de postura completă. Facem ce putem să facem în mod comfortabil spre postura completă, fără să ne tensionăm, fiind conştienţi că vom puteam face treptat tot mai mult în sesiunile următoare. Dacă orice nivel de întindere a muşchilor devine incomfortabil, dăm înapoi spre un nivel mai comfortabil. Sau dacă putem merge puţin mai departe fără să ne încordăm, procedăm aşa. Am discutat despre acest lucru de multe ori în contextul practicilor avansate de yoga. Acesta este principiul de „auto-reglare”. Este arta rafinată de a face progres în yoga, fără să forţăm, folosind întotdeauna o abordare uşoară, delicată. În acest fel, corpul şi sistemul nervos vor deveni treptat tot mai flexibile, mai pure şi deschise spre marile experienţe de pace adȃncă şi beatitudine.

Cum spune proverbul: ” Încetul cu încetul, departe ajungi”.

            Este uşor să facem progres în yoga dacă învăţăm să ne auto-reglăm şi să ne adăptăm practica la nivelul nostru.

Gurul este în tine.

Lecţia 106 – Mantra şi respiraţia in meditaţie

Întrebare: Incerc să îmi fac un obicei mai bun de a medita –ceea ce este destul de nou pentru mine, dar , mă umple de bucurie. Contează dacă îmi imaginez/aud înăuntrul meu că spun „AI” In timp ce inhalez şi „EM” In timp ce exhalez sau trebuie sa spun „AIEM”, „AIEM”, „AIEM” în timp ce inhalez şi la fel în timp ce exhalez?

Răspuns: Unele sisteme de meditaţie folosesc mantra coordonată cu respiraţia. Abordarea din aceste lecţii nu face acest lucru. Deci, răspunsul este nu, nu are importanţă dacă mantra e folosită cu respiraţia sau nu. Respirăm normal  în timpul meditaţiei şi nu ne ocupăm de aceasta. Motivul pentru a proceda în acest fel este legat de necesitatea de a permite mantrei să se modifice in mod firesc în ceea ce priveşte viteza repetiţiei şi a gradului de claritate, astfel încȃt mintea să poată să meargă spre linişte în mod natural. Dorim ca meditaţia să călăuzească uşor mintea şi nu invers. Dacă favorizăm respiraţia pentru a călăuzi mantra, vom devia spre o formă de pranayama, cultivȃnd sistemul nervous într-un mod mai puţin profund decȃt acela în care mintea este lăsată să meargă spre tăcere prin meditaţia produndă. Acesta este un aspect important uşor de ignorat. Va deveni mai clar atunci cȃnd extindem mantra, adăugȃnd mai multe silabe.

               Cultivarea sistemului nervos este un lucru foarte bun şi plăcut – şi o facem prin pranayama. Dar meditaţia care urmăreşte respiraţia nu este la fel de profundă ca meditaţia ce nu urmăreşte respiraţia. În meditaţia profundă, atunci cȃnd mintea ajunge la tăcere şi nemişcare, respiraţia şi metabolismul se suspendă în mod automat. Dorim să avem libertatea de a prelua mantra la un nivel tot mai subtil şi tot mai tăcut în minte, fără să o legăm din obicei de respiraţie. Dacă mantra urmăreşte respiraţia, nu favorizăm sau defavorizăm acest lucru. Pur şi simplu urmăm procesul de a favoriza firesc mantra la orice nivel de tăcere se află  mintea noastră. Apoi vom merge mai profund în tăcere şi vom purifica sistemul nervos din adȃncul nostru pe măsură ce se ridică conştienţa extatică pură.

Deci pranayama este menită să pregătească nervii folosind atenţia şi respiraţia, în timp ce meditaţia este menită să permită minţii să meargă în profunzime – trezind sămȃnţa tăcută a conştienţei beatifice pure în sistemul nostru nervos. În abordarea aceasta nu pregătim şi plantăm în acelaşi timp. Puteţi găsi o discuţie pe aceeaşi temă în lecţia 43 – „Pranayama în relaţie cu meditaţia”. Dacă nu vă ocupaţi de respiraţie în timpul meditaţiei, veţi descoperi că mergeţi mult mai adȃnc în tăcere, în special dacă faceţi respiraţia spinală înainte de meditaţie.

Gurul este în tine.

Lecţia 105 – Lovindu-ne de un zid în mulabandha

Întrebare: Am început să fac practicile una cȃte una în ordinea recomandată în lecţii şi totul a mers bine pȃnă m-am lovit de lecţia 55 Mulabandha. Găsesc că este aproape imposibil să „contractez uşor” sfincterul anal. Atunci cȃnd încerc să fac acest lucru, devin complet tensionat şi simt o mulţime de dureri şi discomfort din acestă cauză. Am tot încercat, dar abia aştept să termin pranayama – o practică ce a fost destul  de comfortabilă pȃnă acum. Sunt preocupat şi de nuanţele sexuale pe care le iau acum lecţiile. Sunt interesat de iluminarea spirituală şi mă întreb dacă nu cumva fac practici greşite.

Răspuns: Dacă mulabandha nu funcţionează pentru dumneavoastră acum, ar fi bine să daţi înapoi pȃnă la un nivel de practica comfortabil şi să aştepţi acolo pentru un timp. Pot să fie luni de zile sau chiar mai mult timp pȃnă veţi fi gata să adăugaţi următoarea practică. Este în regulă. Ceea ce faceţi acum este deja o practică foarte avansată. Veţi purifica şi deschide sitemul nervos la o rata bună. Este calea dumneavoastră.

               Această abordare ce promovează adoptarea practicilor într-un ritm potrivit pentru fiecare dintre noi este neobişnuită. Va trebuie să fiţi măsuraţi şi să judecaţi unde vă aflaţi cu practicile în funcţie de experienţele pe care le aveţi. Multe dintre practicile descrise în aceste lecţii au fost esoterice de-a lungul istoriei, pȃnă acum. Deci noi toţi avem o responsabilitate mare în privinţa felului în care folosim această nouă abordare. Sperăm  că mult mai mulţi vor beneficia acum de practicile avansate de yoga în comparaţie cu trecutul întunecat.

               Nu este posibil pentru cineva să treacă rapid prin toate practicile în numai cȃteva luni fără să se izbească de un zid la un moment dat. Yoga este o călătorie de lungă durată. Amintiţi-vă lecţia 38 „Unde te afli în practica ta?” Lecţiile au fost concepute pentru a călăuzi practica pe lungă durată şi pentru a oferi resurse pentru orice practicanţi la orice nivel. Practicile vor deveni treptat tot mai avansate pe măsură ce citiţi şi poate unele vor părea scandaloase. Este normal ca mai puţini să fie cei pregătiţi pentru nivelele cele mai avansate, dar vom continua chiar dacă cititorii noştri sunt la diferite nivele de practică. Cu timpul, fiecare va ajunge cȃt de departe poate şi e doritor să o facă. Scopul nostru este să trasăm un drum clar de la început pȃnă la sfȃrşit în folosul fiecăruia dintre noi.

               În ceea ce priveşte aspectul sexual, acesta nu poate fi separat de rest. Face parte din partea de mijloc a călătoriei. Nu am găsit o modalitate să îl evităm. Deci ne vom ocupa de el în mod direct. Pe măsură ce citiţi veţi vedea cum se potriveşte cu celelalte elemente de yoga. În cele din urmă sexualitatea se transcende în ceva mult mai mare. A ignora aceasta înseamnă să ne lovim de cel mai rău zid, pretinzȃnd că nu este acolo. Aspectul sexual este prezent şi energia se va ridica la un moment dat. Dacă aceasta nu se întȃmplă înseamnă că sunt blocaje care trebuie curăţate. Este o realitate fundamentală în trasformarea sistemului nostru nervous spre un mod mai înalt de funcţionare. Dacă nu sunteţi gata să aveţi de a face cu acest aspect acum  în practică, este în regulă. Doar aşteptaţi să vină vremea. Meditaţia şi respiraţia spinală lucrează  împreună să activeze întregul sistem nervous în mod subtil şi stimularea directă a energiei sexuale poate fi evitată dacă acesta este mai bine pentru dumneavoastră. Deci puteţi să nu includeţi mulabandha la această dată şi să evitaţi deasemena şi siddhasana. Chiar şi sambhavi (la cel de-al treilea ochi) implică un aspect sexual cȃnd devine connectată ridicȃnd energia sexuală în sus pe nervul spnal din regiunea pelvisului. Cum ştiţi, suntem cu toţii făcuţi să funcţionăm în acest fel pentru iluminare. Dar puteţi ajunge acolo doar cu meditaţia şi respiraţia spinală. Poate va dura un pic mai mult şi aspectul sexual va fi mai mult în spatele scenei. Experienţele vor fi la fel pȃnă la urmă şi veţi fi pregătiţi pentru ele. Sistemul nervos se va deschide în mod firesc spre adevărul său şi veţi fi umpluţi de lumină şi extaz.

               Nu trebuie să fiţi într-un anumit loc în privinţa acestui spectru larg de practici. Cu toţii suntem la vȃrful progresului pe calea noastră spre iluminare. Ceea ce funcţionează pentru dumneavoastră este exact ce trebui să faceţi. Pe măsură ce se produc purificări, veţi proceda la ritmul dumneavoastră de progres. Acestă cale presupune să ne bucurăm de ea. Deci alegeţi un nivel de practici potrivit pentru un progres lin şi plăcut.

Gurul este în tine.

Lecţia 104 – Blocaje energetice persistente

Întrebare: Aş aprecia răspunsul dumneavoastră la cȃteva întrebări... Dacă cineva are nişte experienţe dificile cu energia kundalini, credeţi că ar ajută să caute asistenţa unui vintecător care lucrează la nivel energetic, cum ar fi un master reiki sau aşa ceva sau aceasta înseamnă că ne înşelăm sau căutăm să luăm o scurtătură care nu va fi folositoare pe lungă durată? Toate acestea presupun desigur că vom continua cu practicile, dar vom primi un ajutor de la altcineva pentru a elimina blocajele.

               Atunci cȃnd meditez, am o durere destul de intensă în spate, care ar putea fi legată de postura mea, dar care ar putea să fie şi un blocaj (bănuiala mea) – am încercat tot felul de suporturi, lucruri şi proptele pentru a mă spijini, dar încă nu am găsit ceva care să ajute. Pot medita întins pe spate, sunt suficient de odihnit pentru a putea să meditez aşa pentru o jumătate de oră fără să adorm, dar intuiesc că este ceva special legat de poziţia verticală, ceva legat de direcţia sus-jos care pare importantă şi aceasta ar fi omisă dacă meditatez întins la orizontală. Ce părere aveţi?

               Deasemenea aş vrea să ştiu dacă mulabandha, sambhavi şi siddhasana pot  fi continuate după pranayama în meditaţie. Este bine să fac aşa?

Răspuns: Dacă experienţele cu energia kundalini sunt dificile, cu blocaje cronice şi alte lucruri de acest fel, orice mijloc de a le ameliora este acceptabil. Dorim să facem călătoria noastră cȃt se poate de comfortabilă sau nu vom dori să o continuăm. Deci dacă reiki, masaj, tratement energetic, chiropractică, tai chi sau oricare alte metode sunt valabile pentru a ameliora blocajele cronice, este absolut normal să le foloseşti. Poţi să revezi lecţia despre remediile pentru energia kundalini excesivă.  Nu uita nici asanele. Toate acestea sunt în special bune pentru blocajele spinale, presupunȃnd că nu este nici o problemă medicală. Dacă tu crezi că ar putea fi o problemă medicală, caută sfatul doctorului.

               Desigur putem să alegem ce practici facem pentru a diminua discomfortul dacă este legat de energia kundalini. Acesta este primul lucru pe care îl considerăm pentru a face schimbări dacă energia se loveşte de un zid de discomfort. Energia evoluţionară vine dinăuntru, dislocȃnd şi împingȃnd afară blocajele şi sunt multe lucruri pe care putem să le facem pentru a accelera sau calma acest process în practicile noastre. Acesta este într-adevăr întregul joc. Fiecare dintre noi răspunde diferit la practicile spirituale. Dorim să acţionăm continuu pentru a disolva aceste blocaje în sistemul nostru nervos şi de aceea lucrăm în fiecare zi încet, delicat asupra lor în loc să le lovim cu ciocanul.  Deci adaptează practicile tale pentru a acomoda experienţele pe care le ai. Ceea ce facem aici este „bazat pe experienţă”.

               Dacă meditezi mai mult de douăzeci de minute pe şedinţă înseamnă că faci prea mult. Uneori mai puţin de douăzeci de minute sunt necesare pentru a curăţa multe bolocaje.

               Cȃt despre postura în timpul meditaţiei, da, poziţia verticală este preferabilă celei orizontale, dar în aceste lecţii noi nu suntem fanatici. Meditaţia trebuie să fie în primul rȃnd comfortabilă, altfel de ce să ne bătem capul cu ea? Deci pȃnă cȃnd durerea de spate cedează apleacă-te pe spate atȃt cȃt ai nevoie. Dar fă-ţi un scop de a ajunge treptat la o poziţie verticală. De exemplu dacă poţi sprijineşte-te pe o pernă săptămȃna acesta, pe două săptămȃna următoare, pe trei după aceea. Vezi dacă ai putea încetul cu încetul să ajungi să stai la verticală, cu sprijin pentru spate. Dacă durerea de spate este datorată unui blocaj energetic, va dispare în cele din urmă.

               În ceea ce priveşte continuarea unor practici din pranayama în timpul meditaţiei, menţinem numai practicile care nu intră în competiţie pentru atenţia noastră. La acest stadiu, aceasta include doar siddhasana, deaorece nu cere nici un pic de atenţie să stăm aşezaţi în ea. Desigur, poate să fie o distragere să stăm aşezaţi în siddhasana la început, datorită stimulării perineului şi dacă aceasta este situaţia trebuie să evităm să stăm în siddhasana în timpul meditaţiei pȃnă devine comfortabilă şi uşor de făcut în timpul de pranayama. Mulabandha şi sambhavi cer atenţie pentru a fi menţinute în acest stadiu, deci nu vom încerca să le facem în timpul meditaţiei. Ideea este să menţinem atenţia asupra procedeului simplu de a medita. Aceasta este foarte important.

               Pe măsură ce continuăm cu practica, differite elemente de yoga vor apare uneori în mod spontan in timpul meditaţiei deoarece procele de yoga devin tot mai fluide în sistemul nostru nervos. Unele dintre aceste elemente de „yoga automatică” ne vor fi familiare, cum ar fi prezenţa spontană a mulabandhei şi sambhavi. Alte elemente poate vor fi noi şi poate le vom întȃlni miraculos în timpul practicii noastre înainte de a le învăţa în lecţiile de aici. Vor fi şi alte exemple de acest fel. Nu încurajăm „yoga automatică”, dar nici nu căutăm să o suprimăm. Cȃnd devenim conştienţi de prezenţa unor elemente de yoga automatică, pur şi simplu ne întoarcem şi favorizăm practica noastră pe care o facem. Deci ce facem dacă descoperim că în mijlocul meditaţiei stăm în cap? Ne aşezăm înapoi în postura de meditaţie şi ne întoarcem uşor la mantră.

               Ei, probabil nu ne vom descoperi foarte des că stăm în cap în mod spontan în timpul meditaţiei, dar alte lucuri neobişnuite se pot întȃmpla şi se întȃmplă. Toate aceste se datorează conectivităţii existente în yoga. Sistemul nervos ştie ce să facă dacă îi dăm posibilitatea să se deschidă. Sistemul nervos este sursa pentru toată yoga. Doar ajutăm un pic pe aici şi pe acolo. Facilităm procesul automatic de iluminare, după cum ştiţi.

Gurul este în tine.

Lecţia 103 – Destinul şi liberul arbitru

 

Întrebare: Practic yoga şi meditaţie de mulţi ani şi fac progres treptat şi continuu în „experienţe”. Una din problemele pe care presupun că le am este faptul că încerc multe tehnici fără să menţin nici una din ele pentru lungă durată. Este karma noastră cea care ne împiedică să facem progress în meditaţie? Trebuie să renunţăm şi să lasăm lucurile să se pretreacă de la sine sau trebuie să folosim liberul arbitru (libertatea de a alege) pentru a face anumite lucruri să se întȃmple? Petru mine, uneori ceea ce se întȃmplă e liberul arbitru şi uneori e destinul meu... E destul de neclar. Vă rog să comentaţi asupra acestui subiect.

Răspuns: Cred că întrebarea ta despre liberul arbitru este discutată parţial in lecţia 84 – „Arta de a nu face nimic”. Dacă permitem să devenim parte din evoluţie, vom face ceva. Tot ce face parte din natură face ceva. Chiar şi atunci cȃnd alegem să nu facem ceva în mod conştient facem ceva. Secretul este să facem foarte puţin pentru a permite deschiderea naturală a sistemului nostru nervous spre conştienţa extatică divină. Dorim să permitem acestui proces să fie condus de abilităţile naturale ale sistemuliui nostru nervous. Pentru a face aceasta este necesar să îmboldim din loc în loc cu pȃrghii potrivite. Acesta este scopul practicilor avansate de yoga.

               Karma/samskaras/blocajele din sistemul nostru nervous sunt ceea ce se află între noi şi experienţa divină. Experienţele spirituale stimulează purificarea sistemul nervous, eliminȃnd blocajele. A nu acţione în această direcţie şi a lăsa totul la voia „destinului” prelungeşte călătoria, amȃnȃnd curăţenia casei. Avem libertatea de a alege ceea ce să facem în această privinţă.  Dacă amȃnăm, s-ar putea să ne fie mai uşor dătorită eforturilor altora şi poziţiei stelelor. Cei mai muţi doresc să contribuie mai degrabă decȃt să stea şi să aştepte ca altcineva să aprindă lumina.

               Probabil te-ar interesa lecţia 93 – „Timpurile se schimba” care discută cum „noua eră” („new age”) influenţează felul în care alegem practicile spirituale. În concluzie, „destinul” este in stele şi restul depinde de noi.

               Cȃt despre tendinţa de a încerca multe metode, aceasta este similară cu „a săpa o fȃntȃnă”. Dacă săpăm în acelaşi long pentru sufiecient de mult timp, eventual vom da de apă. Dacă săpăm un pic aici, pe urmă acolo, pe urmă în alt loc, poate va dura mai mult să dăm de apă. Deci în general este mai bine să practicăm aceeaşi metodă pentru o perioada lungă, presupunȃnd că este o metodă verificată şi adevărată.

               În aceste lecţii discutăm o întreagă gamă de metode verificate şi adevărate, organizate într-un sistem de practici pe care fiecare persoană îl adoptă şi îl dezvoltă treptat pentru sine, în acord cu capacitatea şi experienţa sa unică. Pntru cei care deja urmează o altă tradiţie, tot ce este oferit aici este „hrană pentru minte.” Aceasta este abordarea de aici.

Gurul este în tine.

Lecţia 102 – Importanţa unui program de meditaţie regulat de lungă durată

 

Întrebare: Mă chinui cu meditaţia de şase săptămȃni. E posibil să am mult de „curăţat” înainte de a adăuga practica de respiraţie? Pȃnă acum nu am ajuns deloc cu adevărat la o state de „beatitudine”. Cu toate acestea sunt devotat celor două intervale de 20 de minute de meditaţie zilnică şi am descoperit că sunt ceva mai calm, chiar dacă am zilnic „episoade” cȃnd nu sunt atȃt de calm.

               Cu toate acestea, sunt foarte recunoscător că aţi format acest grup pentru iliminarea multora. Acum cinci ani mă simţeam atȃt de singur în lume... deoarece credinţele mele spirituale nu erau împărtăşite de mulţi pentru că Atotputernicul Ban era pus mai presus de Spirit. Obişnuiam să mă rog aproape în fiecare zi să vină o vreme cȃnd vor fi mai mulţi îngeri pe pămȃnt (sau luptători, cum unora le place să se numească) şi sunt fericit să pot să spun că am început să am mult mai mult Spirit în viaţa mea şi aceasta se amplifică cu fiecare zi.

Răspuns: Se petrec lucruri bune, dar o călătorie mai calmă ar fi preferabilă pentru tine. Este neobişnuit ca meditaţia să fie dificilă în mod regulat. Se poate ca multe obstrucţii să fie scoase la suprafaţă, ceea ce e bine, dar mai mult calm în meditaţie şi după ea e necesar pentru a avea motivaţia de care ai nevoie pentru o practică de lungă durată.

               Dificultăţi în meditaţie pot apare dacă forţăm mantra, dacă trecem brusc de la meditaţie la viaţa de zi cu zi şi dacă medităm prea mult pentru constituţia noastră. Pune-ţi aceste întrebări:

1. Mă întorc la mantră uşor, fără să forţez nici o anumită pronunţare a ei? Mă lupt cu gȃnduri pentru a mă întoarce la mantră? Dorim să facem acest proces uşor, doar favorizȃnd simplu mantra atunci cȃnd ne dăm seama că nu mai suntem cu mantra. Nu trebuie să fie o pronunţare clară. De fapt, în mod spontan devine o pronunţare foarte neclară şi aceasta e normal. Este mintea care ne duce în mod natural spre linişte.
2. Mă ridic prea repede la sfȃrşitul meditaţiei? Dacă terminăm meditaţia brusc pentru a ne întoarce la activitate, este posibil sa blocăm curăţarea unor obstrucţii care au fost dezvăluite în timpul meditaţiei, ceea ce poate produce asperităţi/dificultăţi în viaţa activă de zi cu zi. De aceea ne odihnim cel puţin cȃteva minute fără mantră la sfȃrşitul meditaţiei. Dacă sesiunea de meditaţie a fost turbulentă cu multe gȃnduri şi emoţii, atunci ne relaxăm întinzȃndu-ne pe pat sau pe covor pentru cinci sau zece minute, cȃt avem nevoie să lăsăm turbulenţa să se domolească.

Dacă toate aceste tot nu fac meditaţia mai uşoară, încearcă să faci cinci minute de respiraţie spinală înainte de meditaţie. Dacă nici aceasta nu calmează meditaţia, atunici renunţă la respiraţia spinală. Încearcă să faci cinci sau zece minute de posturi de yoga (asane) înainte de meditaţie. Acestea pot şi ele să facă meditaţia mai uşoară.

Dacă nici unul dintre aceste lucruri nu te ajută, atunci consideră să încerci să faci numai cincisprezece minute de meditaţie de două ori pe zi în loc de douăzeci de minute.

Toate aceste sunt numai sugestii privind diferite lucruri pe care poţi să le încerci. Experimentează şi vezi ce funcţionează pentru a avea o meditaţie mai uşoară. Ideal, programul de practică include asane, pranayama şi meditaţie, în acestă ordine. Durata poate varia un pic, dar în mod tipic va fi 5 minute de asane, 10 de respiraţie spinală şi 20 de meditaţie. Va trebuie să găseşti rutina adecvată pentru zona ta de echilibru şi comfort. Odată ce o găseşti, poţi continua cu această rutina pentru multi ani, adăugȃnd alte practici avansate de yoga de-a lungul timpului. Ȋn acest fel asiguri un progres susţinut. Acum ai un sens de tăcere interioară. Este minunat. Este important să creşti în Aceasta (conştienţa extatică pură) pentru mult timp, fără să renunţi  la această cale din cauza discomfortului produs de purificări se se petrec prea repede pentru tine. Tu eşti cel care stă la volan, deci trebuie să conduci atent şi inteligent.

Îţi doresc succes în acestă călătorie, „înger pămȃntean”. Ai mulţi însoţitori în zilele noastre.

Gurul este în tine.