Întrebare: Timp de cinci ani şi jumătate, am făcut ashtanga yoga, uneori mai mult şi uneori mai puţin, ceea ce m-a ajutat cu respiraţia şi mulabandha (ashtanga este foarte plăcută chiar si pentru un fost schior şi triatlet ca mine care nu este prea flexibil). Recent am avut un accident de maşină care mi-a rănit încheietura mȃinii. Aveţi vreo sugestie privind felul în care aş putea să modific salutul soarelui şi vinyasa pentru a continua cu practica în modul cel mai eficient, aşa cum începusem să o fac înainte de accident?
Răspuns: În privinţa
salutului soarelui, asanelor şi de fapt în privinţa tuturor practicilor de
yoga, prima regulă este să nu forţăm niciodată şi să folosim întotdeauna o abordare
uşoară. Dacă flexiblitatea este limitată, dacă avem răni sau discomfort, atunci
vom merge numai pȃnă la limita normală
şi poate o vom testa un pic. Nu împingem niciodată lucrurile pȃnă la durere sau
tensiune. Mergem pȃnă la limita mişcării pentru noi şi stăm acolo o vreme în
postură. Este posibil ca aceasta să fie departe de postura completă. Facem ce
putem să facem în mod comfortabil spre postura completă, fără să ne tensionăm,
fiind conştienţi că vom puteam face treptat tot mai mult în sesiunile
următoare. Dacă orice nivel de întindere a muşchilor devine incomfortabil, dăm
înapoi spre un nivel mai comfortabil. Sau dacă putem merge puţin mai departe
fără să ne încordăm, procedăm aşa. Am discutat despre acest lucru de multe ori
în contextul practicilor avansate de yoga. Acesta este principiul de „auto-reglare”.
Este arta rafinată de a face progres în yoga, fără să forţăm, folosind întotdeauna
o abordare uşoară, delicată. În acest fel, corpul şi sistemul nervos vor deveni
treptat tot mai flexibile, mai pure şi deschise spre marile experienţe de pace
adȃncă şi beatitudine.
Cum spune
proverbul: ” Încetul cu încetul, departe ajungi”.
Este uşor să facem progres în yoga dacă învăţăm să ne
auto-reglăm şi să ne adăptăm practica la nivelul nostru.
Gurul este
în tine.
No comments:
Post a Comment