Practici
avansate de yoga
Lecţii
principale
Autor: Yogani
Data primei
publicări: 15 decembrie 2003
Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul
arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi
practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)
Întrebare: De când am
început pranayama, mi s-a schimbat respiraţia. La început parcă nu puteam să-mi
găsesc ritmul şi respiram prea repede sau prea încet faţă de nevoia mea de aer.
Dar în ultimul timp, respiraţia s-a regulat. Am suficient aer, în ciuda
faptului că respiraţia este din ce în ce mai înceată. Uneori respiraţia parcă
se opreşte în anumite locuri pe parcursul ei. Este normal să fie aşa? Mă pun în
pericol dacă respiraţia îmi încetineşte atât de mult că aproape se opreşte?
Răspuns: Experienţa
pe care o descrii este foarte bună. Demostrează că foarte multe schimbări benefice
se petrec în sistemul tău nervos şi că forţa vitală (prana) se ridică înăuntrul
tău să suplimenteze consumul redus de oxigen. Acesta este motivul pentru care
te simţi comfortabil şi nu eşti tensionat deşi respiraţia ţi se încetineşte.
Este o consecinţă firească a pranayamei şi nu îţi va fi dăunătoare atâta timp
cât nu forţezi acest proces.
Un proces natural
important se petrece aici. Este motivul pentru care pranayama este atât de eficientă
în cultivarea sistemului nervos. Aminteşte-ţi că pranayama înseamnă „reţinerea
forţei vitale.” Când reţinem forţa vitală într-un mod simplu, neforţat, se
petrece ceva. Uşoara reţinere a respiraţiei creează un efect biologic de vid, o
mică aspiraţie a forţei vitale din noi. Corpul trebuie să facă faţă cumva
acestui deficit de forţă vitală. Face aceasta apelând la uriaşul depozit de
prana din corp şi acestă prana se revarsă din adâncul sistemului nostru nervos.
Aceasta este o nouă dinamică în sistemul nostru nervos şi revărsarea de prana din interior produce
considerabilă relaxare şi purificare a nervilor. Acest process este prezent în
toate efectele care decurg din pranayama. Curgerea de prana stimulată de
pranayama este urmată imediat de o bogată revărsare a conştienţei extatice
pure, presupunând că facem meditaţie în fiecare zi.
Suntem cu toţii
familiari cu avantajele aplicării principiului de reţinere în diferite aspecte
din viaţă. Dacă ne reţinem puţin de la ceea ce ni se pare că avem nevoie, vom
beneficia invariabil într-un fel sau altul. Aceasta este adevărat mai ales dacă
exagerăm în satisfacerea nevoilor pe care credem că le avem, aşa cum avem
tendinţa să o facem în stilul de viaţă occidental orientat spre consumarism.
Este multă înţelepciune în zicala „Totul cu măsură.”
Un exemplu simplu
şi evident este dieta. Dacă limităm uşor consumul alimentar, începem să ardem
grăsimea din corp pentru a suplimenta consumul alimentar redus. Acest process
are un efect de purificare generală în corp şi va contribui la îmbunătăţirea
sănătăţii, atât timp cât nu îl ducem la extrem şi nu devenim anorexici.
Principiul
reţinerii operează în multe domenii din viaţă. Dacă ne reţinem de la cheltuieli,
chiar şi numai puţin, descoperim că avem mai mulţi bani. Dacă ne pierdem
slujba, ceea nu este perceput adesea ca un eveniment pozitiv, adesea se întâmplă
să găsim o slujbă mai bună. Viaţa are un mod de a compensa pentru orice este
reţinut, limitat, adesea oferind o alternativă mai bună. Nu e nici o îndoială
că moderându-ne excesele, căpătăm mai multe de la viaţă. Ne dăm seama că mai
puţin înseamnă mai mult în multe lucruri din viaţă.
Acest principiu
operează de asemenea în meditaţie. Atunci
când favorizăm uşor mantra, reţinem uşor nesfârşitele şuvoiuri de gânduri în
care suntem de obicei scufundaţi. În timpul meditaţiei, ne creem în minte o
stare în care atenţia nu este concentrată asupra înţelesului. Şi totuşi
menţinem mintea activă cu mantra. Nu trimitem mintea la culcare. Astfel, dând mai
puţine şanse atenţiei să se agaţe de înţeles, se creează un fel de vid în
minte. Ce se întâmplă? Aşa cu ştii, atenţia atinge nivele de linişte tot mai
adânci, până când mintea devine complet liniştită în marea expansiune tăcuta a
conştienţei extatice pure. Limitând uşor activitatea, creeăm un vid care atrage
conştienţa extatică pură din noi.
Se spune că
„Natura detestă vidul şi se grăbeşte să îl umple.” Este adevat. O mare parte
din yoga se bazează pe aplicarea acestui
principiu pentru a stimula sistemul nervos uman spre un nivel mai înalt de
funcţionare şi trăire. De obicei nu suntem înclinaţi să limităm în mod voluntar
lucruri pe care le considerăm esenţiale pentru existenţă noastră. Şi totuşi
dacă înţelegem principiul compensaţiei care operează peste tot, vom descoperi
multe oportunităţi de a ne îmbunătaţii viaţa. Pranayama este un exemplu
extraordinar de aplicare a acestui principiu. Aşa cum veţi vedea, pranayama
atinge esenţa fiinţei noastre şi joacă un rol major în a releva ceea ce suntem,
făcând posibil să radiem extaz.
Gurul este în tine.
Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:
·
Pentru instrucţiuni detaliate privind respiraţia
spinală, consultaţi cartea AYP Respiraţia Spinală Pranayama (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.
No comments:
Post a Comment