Lecţia 43 – Relaţia dintre pranayama şi meditaţie

Autor: Yogani

Data primei publicări: 12 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie? )

Întrebare: Am experienţe extatice minunate în primele mele sesiuni de pranayama şi aceaste experienţe se revarsă în perioadele de meditaţie. Fiorii extatici care se ridică pe coloană mă fac să mă legăn dintr-o parte în alta şi îmi fac pielea de găină. Găsesc uneori că atenţia îmi este atrasă de respiraţia spinală în timpul meditaţiei. Este aceasta un lucru bun? Care este relaţia dintre pranayama şi meditaţie? Pranayama este o formă de meditaţie? Pranayama poate constitui o practică spirituală de sine-stătătoare, fără meditaţia pe  care am învăţat-o?

Răspuns: Experienţele tale iniţiale sunt frumoase – un indiciu minunat pentru ceea ce va urma. Lasă-le să te inspire să continui pe calea spre iluminare. Cu o practică regulată de meditaţie şi pranayama, experienţele tale se vor adânci.

Dacă apar mişcări în timpul pranyamei sau al meditaţiei, nu le acorda prea multă atenţie. Procedează astfel atât cu senzaţiile plăcute cât şi cu cele neplăcute. Întorce-te la tehnica pe care o practici, fie ea pranayama sau meditaţia. Dacă mişcările persistă până la punctul în care este dificil să te întorci cu uşurinţă la tehnica pe care o practici, atunci lasă-ţi atenţia să stea cu mişcările pentru un timp, fără să le favorizezi sau să le rezişti. Odată ce se liniştesc un pic, ar trebui să poţi să te întorci fără efort la practică.

Mişcări plăcute şi senzaţii plăcute fără mişcări pot fi o distracţie dacă apar în pranayama sau în meditaţie. Avem tendinţa să fim atraşi de ele. Este normal. Problema este să nu confundăm plăcerea crescută cu practica şi să devenim preocupaţi excesiv cu acestă plăcere. Ţine minte că aceste experienţe apar datorită practicii corecte a tehnicilor de pranayama şi meditaţie. Pentru a progresa, trebuie să continuăm cu practica noastră spirituală regulată şi să nu o întrerupem pentru că ne centrăm atenţia asupra experienţelor extatice care apar. Acesta nu înseamnă că aceste experienţe nu sunt bine-venite. Sigur că ele sunt bine-venite – facem practici avansate de yoga pentru a cultiva o viaţă extatică! Pe măsură ce continuăm cu practicile zilnice, experienţele extatice se vor revărsa şi vor deveni o parte normală a vieţii de zi cu zi. Este ceea ce vrem. Deci, dacă aceste experienţe apar in timpul pranayamei sau al meditaţiei, le întâmpinăm cu bucurie şi ne întoarcem la tehnica pe care o facem. Prin practicarea acestor tehnici cultivăm trăirile extatice în viaţă. Vom discuta mai târziu în mai multe detalii subiectul menţinerii integrităţii practicilor noastre în timpul trăirilor extatice. Cu timpul, extazul va deveni experienţa noastră predominantă în timpul practicilor pe care le facem şi acesta reprezintă o problemă unică pe drumul spre iluminare. Este o problemă dintre cele mai plăcute.

Uneori, s-ar putea să ne dăm seama că facem pranayama în timpul meditaţiei şi vice versa. Când ne dăm seama de acest lucru, ne întoarcem fără să ne forţăm la practica pe care trebuia să o facem la acel moment. Nu trebuie să încercăm să le facem pe amândouă în acelaşi timp. Ambele se bazează pe simplicitatea atenţiei – simplu favorizând mantra în meditaţie şi simplu favorizând respiraţia spinală în pranayama. Dacă încercăm să practicăm amândouă tehnicile în acelaşi timp, ne vom diviza atenţia şi aceasta va dăuna ambelor practici. Deci, întâi facem pranayama, apoi facem meditaţia. Acesta este formula pentru un efect maxim.

Meditaţia şi pranayama sunt practici complet diferite, cu scopuri complet diferite. Meditaţia cultivă în noi tăcerea conştienţei extatice pure. Pranayama destinde nervii subtili şi stimulează curgerea pranei într-un anumit fel. Aceasta permite conştienţe extatice pure să curgă în mod dinamic prin sistemul nostru nervos. Trăim aceasta la început ca o expansiune mereu-crescândă a extazului, iar mai târziu ca o creştere a conştienţei de sine, universale şi extatice.  Pranayama este la marginea meditaţiei, dar nu este meditaţie. Meditaţia este la marginea pranayamei, dar nu este pranayama. Se poate spune că amândouă vin din direcţii opuse şi se întâlnesc la marginea unei limite subtile între pura conştienţă extatică şi prana, la o limită omnipresentă în noi. Practicând pranayama şi meditaţia una după alta dizolvăm această limita din ambele direcţiile. Efectul se dublează. Este marele beneficiu al practicii de pranayama şi meditaţie. 

Pranayama în formele sale variate are o valoare imensă şi vom folosi extensiv aceasta tehnică. Este una din cheile principale care deschid sistemul nervos uman spre experienţa divină. Dar pranayama nu este un substitut pentru meditaţie. Numai în timpul meditaţiei, sistemul nervos poate fi permeat cu pura conştienţă extatică. Pranayama, la fel ca şi alte tehnici pe care le vom discuta, ajută imens în a pregăti terenul care permite trezirea purei conştienţei extatice. Toate aceste tehnici oferă căi pentru o expansiune spre exterior a purei conştienţi extatice, dar ele nu sunt cauza principală a trezirii ei. Cauza principală este meditaţia. Din acest motiv pranayama nu este recomandată ca o practică de sine-stătătoare fără meditaţie. 

Meditaţia poate fi o practică de sine-stătătoare. Este o practică completă care va duce, în timp, la înflorirea purei conştienţe extatice în noi. De aceea s-a spus că meditaţia este suficientă pentru aceia care nu sunt înclinaţi să adăuge alte practici avansate de yoga pentru a accelera progresul. Meditaţia este cea mai importantă practică pe care o putem face. 

Pe de altă parte, a practica pranayama singură, fără să fie urmată de meditaţie, poate lăsa practicantul vulnerabil în anumite feluri. Imaginează-ţi că ari un câmp - solul fertil este expus, fertil şi e gata pentru însămânţat. Ce vei planta acolo?  Dacă meditezi profund cu o metodă eficace, vei însămânţa câmpul cu seminţele purei conştienţe extatice, care va germina şi creşte puternică, umplând câmpul de bucurie. Dar dacă nu meditezi şi nu plantezi numic special în câmpul tău fertilizat de pranayama? Ce va creşte acolo? Ceva va creşte. Dar ce? Orice se întâmplă să fie pe aproape. Nişte dorinţe, nişte gânduri, nişte emoţii, orice sămânţă se întâmpplă să cadă pe câmp. Realitatea este că o mulţime de buruieni vor creşte acolo, pentru că nu e nici o cultură de pură conştienţă extatică să umple câmpul acela.  De aceea pranayama, practicată ca o tehnică de sine-stătătoare, de-a lungul lunilor şi anilor poate duce la o rigiditate crescută, egoism, anxietate, mânie şi pur şi simplu ghinion. Meditează în fiecare zi după ce faci pranayama şi vei trăi exact opusul acestor lucruri la cel mai profund nivel – flexibilitate, compasiune, pace, fericire şi mult noroc. Aşa funcţionează aceste practici.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză: 

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultaţi cartea AYP Respiraţia Spinală Pranayama (AYP SpinalBreathing Pranayama) şi AYP Plus.