Lecţia 67 – Bhakti, ştiinţa devotamentului

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani
Data primei publicări: 4 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica aceastăi o lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Devotamentul este cea mai răspândită practică de yoga în lume, chiar dacă este rareori numită „yoga”. Devotamentul, concentrarea continuă a năzuinţei spre un anumit ideal spiritual, este atât de răspândită încât marile religii ale lumii sunt numite „sisteme de credinţe” sau simple „credinţe”, ca şi cum nimic altceva nu ar exista în practica spirituală. Ce este devotamentul? De ce este important?

Am discutat în lecţiile anterioare despre importanţa dorinţei şi am revenit adesea asupra acestui lucru. Mai întâi ne vom ocupa de aspectele pur logice ale devotamentului.  Dacă avem o idee clară asupra unui lucru, dacă avem o viziune a ceea ce vrem şi o dorinţă continuă de a atinge acest scop, atunci vom avea mijloacele mentale şi emoţionale care ne vor permite să acţionăm pentru a atinge scopul propus. Am dat ca exemplu o călătorie spre California. Dacă nu vom fi capabili să ne imaginăm acest loc, dacă nu avem cunoştiinţe despre el, cum am putea să luăm hotărârea de a merge acolo? Deci, întâi avem o imagine. Apoi, dorinţa se contopeşte cu imaginea. Apoi, acţionăm. Sau poate mai întâi trăim o răbufnire a dorinţei, fără o direcţie precisă. Nu ştim exact ce dorim. Dorim ceva mai mult. Dorinţa se îndreaptă de la un lucru la altul. Ȋn cele din urmă, dorinţa se ataşează de o idee importantă: „iluminarea”. După aceea, începem să acţionăm în acestă direcţie, ştiind că acesta este cel mai înalt scop pe care îl putem atinge. Dorinţa caută mereu altceva. Dorinţa caută lucrul cel mai mare, cel mai important, cel mai bun pe care îl putem atinge. Toate dorinţele care răsar în noi au o origine divină, căutând cel mai important lucru în această viaţă. Dorinţa este o forma primordială a gurului, a învăţătorului spiritual. Evident, dorinţa singură nu este suficientă pentru a ne duce unde dorim. Dorinţa trebuie călăuzită într-un anumit fel.

Devotamentul este mult mai mult decât un simplu mecanism psihologic care înălţă un ideal în suflet şi în minte, pentru a-l urma. Este mult mai mult decât acest lucru. Dorinţa, energia emoţională direcţionată, are o mare forţă. Actul de devotament, năzuinţa spre cel mai înalt ideal pe care ni-l putem imagina, are în sine o putere de transformare.  Creează schimbări profunde în sistemul nostru nervos. Dacă suntem devotaţi unui ideal înalt, chiar acest lucru ne va schimba în interior, înainte de începe să practicăm pranayama sau meditaţia profundă sau orice altă practică avansată de yoga. Devotamentul este prima practică de yoga, principala practică de yoga, focul care aprinde tot ce e în cale. Fără el, orice facem rămâne simplă mişcare. Devotamentul pentru cel mai înalt ideal este gurul care acţionează în noi.

Ca toate celelalte abilităţi pe care le-am menţionat în aceste lecţii, devotamentul este o abilitate care se manifestă firesc în sistemul nostru nervos. Este abilitatea cea mai evidentă, manifestându-se într-un fel sau în altul în fiecare dintre noi. Metodele de yoga acţionează prin stimularea şi dezvoltarea abilităţilor naturale pentru a le face să funcţioneze optim în noi. Această formă de yoga numită „bhakti” se concentrează asupra optimizării dorinţei şi devotamentului spiritual pentru a obţine cel mai mare beneficiu spiritual. A avea cunoştiinţele de bază privind metodele de bhakti yoga şi a felul în care pot fi aplicate poate avea un efect uriaş asupra cursului vieţii noastre spirituale.

Devotament spiritual înseamnă „dragoste pentru Dumnezeu”. Dacă cuvântul „Dumnezeu” nu este potrivit pentru tine, foloseşte o altă expresie, cum ar fi „dragoste pentru cel mai înalt ideal” sau „dragoste pentru cel mai mare adevăr”. Orice reprezintă cel mai înalt ideal pe care ţi-l poţi imagina. Oricare este acela, dragostea pentru el te va schimba şi te va inspira să faci tot ce poţi să te contopeşti cu el. Știm cu toţii că dragostea ne schimbă. Atunci când ţinem la cineva sau la ceva mai mult decât la propriul nostru eu, acest lucru ne transformă.  Aşa cum spuneau Beatles: „All we need is love...” Ah, numai dacă ar fi atât de simplu, pământul ar fi deja un paradis şi fiecare religie ar produce milione de sfinţi. Nu este chiar aşa, dar ne îndreptăm în acea direcţie. Iubirea a fost puctul de plecare în trecut şi tot iubirea este punctul de plecare în zilele noastre. Aceasta nu însemnă iubire pentru toate sau pentru orice – nu o iubire împrăştiată peste tot, fără nici un scop anume. Acel fel de iubire universală vine mai târziu, ca rezultat firesc al ridicării purei conştienţe extatice şi a extazului divin. Iubirea care motivează transformarea spirituală umană şi întreaga practică de yoga ce o susţine este iubirea pentru idealul tău ce mai înalt.

Care este cel mai înalt ideal? Cine hotărăşte care este? Gurul tău? Preotul tău? Rabinul tău? Imamul tău? Vei primi numeroase sugestii. Toată lumea vrea să le slăveşti idealul lor. E normal. Este un joc pe care noi, oamenii, l-am jucat pentru mii de ani. Toată lumea de te roagă frumos să slăveşti idealul lor. Ca apoi să te ameninţe: Slăveşte idealul meu sau vei da de necaz.

Dar numai tu poţi să faci acestă alegere. Numai tu ştii ce îţi aprinde inima. Care este cel mai înalt ideal, care îţi face inima să cânte. Poate este Isus. Poate este Krishna. Poate Alah. Poate guru tău. Poate lumina care este în tine. Poate fi orice. Doar tu ştii. Oricine sau orice este, îţi aparţine. Este personal. Vei şti când îl vei găsi pentru că va arde ca un foc nepieritor în inima ta. Va fi o întruchipare a tot ce este bun, pozitiv, progresiv, proiectând nimic rău către orice altceva. Este ceea ce te va călăuzi spre pura conştienţă beatifică şi extazul divin.

Yoga devotamentului (bhakti yoga) foloseşti termenul de „ishta” pentru „idealul ales” . Tu eşti cel care face această alegere. Dacă numic nu îţi aprinde inima, este în regulă. Știi ceva? Dacă citeşti aceste cuvinte, eşti pe calea care te va duce spre idealul tău cel mai înalt, spre ishta ta. Dorinţa ta te conduce spre ceva. Aceasta este tot atât un semn de ishta ca şi o viziune clară din inima ta. Călătoria ta este ishta ta.

Bhakti începe la primă întrebare: „Este ceva mai mult aici?” Lucrul cel mai uimitor este că procesul de bhakti se clarifică cu timpul. La început, este numai o noţiune vagă. O dorinţă abia simţită. Un sens că există ceva misterios. Iar acestă deschidere ne aduce cunoştiinţe. Cine ştie de unde vor veni? Dar când avem nişte cunoştiinţe, atunci ne apucăm să facem ceva. Nişte tehnici. Și începem să avem nişte experienţe interioare, ceva tăcere beatifică şi poate o anumită claritate. Pe urmă citim nişte scripturi, cuvinte care erau doar cuvinte înainte să devină vii şi pline de înţeles. După un timp, ishta noastră devine mai clară. Descoperim că relaţionăm cu ceea ce se petrece înăuntrul nostru. Ȋn tot acest timp, bhakti devine tot mai puternic şi ne afundăm tot mai adânc în acest joc divin. Undeva pe acest percurs vom descoperi tehnicile legate de cultivarea devotamentului şi căderea noastră spre divin se accelerează. Poate vom citi despre aceste tehnici. Sau poate le vom descoperi de la sine.

Deci, care sunt tehnicile de bhakti? Cu adevărat, este numai una singură. Se manifestă într-o mie de feluri. Nu este o tehnică pe care o facem în timpul sesiunilor zilnice de pranayama şi meditaţie. Este ceva care apare treptat în activitatea de zi cu zi. Simţim tot timpul cum apar dorinţe. Vrem un lucru. Pe urmă vrem alt lucru. Vrem bani. Vrem mâncare. Vrem o iubită sau un iubit. Vrem o maşină nouă. Chiar şi mânia şi frustrarea sunt dorinţe - dorinţe care s-au lovit de un zid, aşa că energia lor se răspândeşte haotic în sistemul nostru nervos. Atât de multe dorinţe răspândite peste tot, care ne împing de colo colo, lovindu-se una de alta. Știi cum este. Tehnica de bhakti consistă în a direcţiona dorinţele noastre, de a le controla. Unii oameni au acestă abillitate în mod natural. Alţii o cultivă cu timpul, pe măsură ce meditaţia aduce mai multă tăcere în minte şi în inimă. Tăcerea interioară cultivată în meditaţie este fundamentul peste care se ridică dorinţele, astfel încât le putem vedea ca obiecte în mişcare. Atunci devenim un pic detaşaţi de energia emoţională din noi şi putem să o îndreptăm către idealul nostru cel mai înalt. O împingem puţin. Fără să forţăm. Nu facem o mare problemă din asta. Pur şi simplu favorizăm idealul nostru atunci când observăm că energia emoţională creşte. Nu contează dacă este energie pozitivă sau negativă.

De exemplu să presupunem că suntem opriţi la semafor şi început să devenim frustraţi pentru că s-ar putea să întârziem la serviciu. Multă energie emoţională începe să fie mobilizată. Deci, suntem frustraţi. Recunoşte frustrarea şi re-direcţioneaz-o. Mută-ţi uşor atenţia de la lumina roşie care reprezenta pâna acum obiectul frustrării tale şi îndreapt-o spre idealul tău cel mai înalt. Acest proces seamănă mult cu meditaţia. Favorizezi lejer un gând în loc de altul. Deci, acum eşti frustrat de idealul tău cel mai înalt.  „Fir-ar să fie! Unde eşti? De ce nu te-am găsit deja? De ce nu sunt deja cu tine? Sunt foarte enervat de toate acestea.” Acum ai cu adevărat o motivaţie să nu ratezi meditaţia ta zilnică. Mai mult decât aceasta, energia ta emoţională direcţionată în acest fel produce schimbări spirituale în sistemul tău nervos. Deschide sistemul tău nervos către idealul ales. Este ironic că emoţiile noastre nu pot să schimbe lumina roşie a semaforului, dar pot să deschidă sistemul nostru nervos către divin.  Aceasta este o acţiune de valoare, nu e aşa?

Acest procedeu poate fi aplicat la orice emoţie pe care o trăim, fie ea pozitivă sau negativă – poate fi aplicată la toate emoţiile care apar în toate activităţile zilnice. Asta înseamnă că trebuie să încetăm să facem lucrurile de zi cu zi şi că trebuie să ne retragem să medităm în schimb? Nu. Medităm când e timpul să medităm şi în rest facem ceea ce avem de făcut în viaţa de zi cu zi. Redirecţionând energia emoţională către idealul nostru cel mai înalt va anima acţiunile noastre, oricare sunt acestea, şi va energiza şi mai mult practicile de yoga atunci când ne ocupăm de ele. Când ne ocupăm de practicile de yoga, facem aceste practici şi nu facem procedura de bhakti. Practicile noastre de yoga vor fi îmbunătăţite în măsura în care bhakti arde în noi, aprins de redirecţionarea dorinţelor în timpul zilei. Ceea ce dorim este să cultivăm bhakti în viaţa noastră zilnică. Din afara, noi vom părea neschimbaţi, dar înăuntru bhakti va deveni tot mai activ. Vom simţi o creştere a intensităţii vieţii spirituale. Acest lucru e numit în yoga „tapas”. Tapas este bhakti care a devenit un obicei constant, ca o flacără fară sfârşit ce arde în noi. Cu acest fel de bhakti, totul în viaţă devine practică spirituală.

Maica Theresa din Calcutta spunea că îl vede pe Isus în ochii fiecărui copil pe care îl ajută. Aşa se manifestă continuu bhakti. Acesta este tapas.

Nu va funcţiona în acest fel întotdeauna pentru noi. Nici nu se presupune aşa ceva. Nu deveni obsedat de faptul că trebuie să îţi transferitot timpul frustrarea de la semafor la dorinţa de iluminare. Doar aminteşte-ţi acest procedeu din când în când pe parcursul zilei, mai ales când îţi dai seama că eşti prins într-un vârtej de energie emoţională. Acesta este cel mai bun moment pentru bhakti. Doar o conştientizare a  acestui principiu de bhakti va pune lucrurile în mişcare înăuntru, atunci când emoţiile se încing.

Un sfânt indian din secolul nouăsprezece, Ramakrishna, a fost un maestru la crearea unor uriaşe revărsări de bhakti. El obişnuia să se arunce pe podea la picioarele statuii Sfintei Mame Divine pe care o adora, plângând şi rugându-se să-i dea un semn, cât de mic. Cu cât era mai supărat, cu atât mai multă energie era îndreptă spre statuie, ishta sa. Părea scos din minţi. Și în tot acest timp, bhakti lucra în el ca un laser, distrugând toate blocajele din sistemul său nervos. Și doar cu ajutorul practicii de bhakti, el s-a contopit cu Divinul.

Procedee extreme de bhakti nu sunt exact ceea ce urmărim în aceste lecţii, dar ce faci este alegerea ta. Chiar şi numai puţin bhakti te duce departe. Este o mare putere în devotament. Atât de mare că trebuie să ţinem minte că un bhakti intens poate avea un efect puternic asupra trezirii energiei kundalini, atât direct prin energia emoţională, cât şi prin efectul intensificat pe care bhakti îl are asupra tuturor celorlalte practici spirituale. La fel ca şi cu toate celelalte practi de yoga, putem să exagerăm practicând bhakti, aşa că trebuie să fim atenţi ce facem. Experienţele noastre spirituale reflectă cel mai bine dacă exagerăm sau nu în ceea ce facem. Fiecare dintre noi are propriul său drum, propria sa viteză optimă de purificare a sistemului nervos. Lasă-te ghidat de experienţa ta.

Deoarece metoda bhakti produce constant efecte predictibile, putem spune că este o aplicare sistematică a cunoştiinţelor de yoga. Bhakti este ştiinţa devotamentului – o ştiinţă cu adevărat foarte avansată.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru instrucţiuni detaliate privind bhakti, consultă cartea AYP Bhakti şi Karma Yoga (AYP Bhakti and Karma Yoga) şi AYP Plus.